Călătorie în necunoscut

Fiecare început de an înseamnă pentru noi o călătorie în necunoscut. Avem cunoștințe despre anul ce a trecut. L-am trăit zi cu zi, am trecut prin fiecare săptămână și lună a lui, am gustat din dulcele-i amar, i-am simțit din plin povoara și durerea, ne-am bucurat de zilele lui frumoase. …. am învățat de la el o sumedenie de lucruri noi. Suntem mai maturi, mai experimentați, mai bogați, mai învățați, am adunat multe amintiri în desaga personală. Avem așadar ideea unei călătorii prin ani și cu toate cele ce le știm până în prezent, fiecare an este o carte în alb pe a cărei file urmează să le scriem fiecare din noi.

Textul biblic aduce în fața noastră spre învățătură un model potrivit din care să ne inspirăm în călătoria ce ne stă înainte.
Ezra 8:15-23
21 Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot ce era al nostru.
22 Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc.” 23 Pentru aceasta am postit și am chemat pe Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.

Ce ne dorim cu adevărat ?

Într-o astfel de circumstanță există un punct de plecare.… să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot ce era al nostru…. Necunoscutul tainic îmbrăcat în mister îmi dă o senzație amestecată de curiozitate, teamă, reținere, încântare. Necunoscutul îmi pune înainte o provocare puternică ce mă determină să gândesc la, ce vreau cu adevărat?Ce îmi doresc? Unde vreau să ajung? Ce traseu urmez?
Oamenii aceștia și-au luat timp să gândească și să stabilească clar pentru ei înșiși ce doresc ei de fapt. S-au adunat împreună, au stat de vorbă, au postit, s-au rugat, au cercetat
alternativele, și-au revizuit declarațiile, valorile, credința, au stabilit; – o călătorie fericită -. Asta vrem cu toții. Ne regăsim în această sintagmă, ne place, sună frumos, liniștitor, este
proiecția în viitor a idealului minunat. Teoretic ni se pare că asta vine de la sine, ne trezim zilnic înconjurați de fericire și consumăm din ea după plăcere. Uneori avem impresia că fericirea vine de undeva sau că Dumnezeu este dator să ne-o dea după plăcerea noastră fără ca noi să contribuim cu nimic. Nici nu ne imaginăm că fericirea se obține în cadrul unor termeni și condiții prestabilite. Practic vedem că fericirea este mai degrabă rezultatul unor acțiuni bine gândite și atent pregătite din timp. Vine ca recompensă pentru implicarea
personală. Deci, o călătorie fericită poate fi realizabilă doar dacă știm bine că asta ne dorim cu adevărat, și rămânem consecvenți cu această dorință.

Cum ne organizăm ?

Versetele 15-20 ne arată cum s-au organizat acești oameni înainte ca să se fi conturat – o călătorie fericită.
Implicare generală, unitate, scop comun, oameni capabili devotați slujirii lui Dumnezeu, responsabili ca să poată fi respectați și urmați.

Organizarea este parte din pregătirea necesară ca să se poată realiza călătoria fericită pentru noi, familia noastră și Biserică. Ce avem de scos din bagajul călătoriei anului trecut ?
Lucruri nefolositoare care ocupă spațiul bagajului, împovărează, împiedică înaintarea, aglomerează inutil, distrug orice adiere de fericire.

In continuare vom identifica câteva lucruri ce se cer aruncate din bagajul personal pentru a avea o călătorie fericită:

1.Îndoială (pietricica din gheată).
Da, îndoiala devine povoară inutilă ce ne face călătoria imposibilă. Poate fi gheata nouă, frumoasă, de firmă, dacă ajunge o singură pietricică în ea deranjează, rănește, șchiopătează, dispare buna dispoziție, bucuria, entuziasmul, … se strică tot farmecul devenind un chin, așa că nici vorbă de fericire.
Am în vedere imaginea descrisă cu măiestrie prin cuvintele din epistola lui Iacov 1:6 “cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. 7 Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8 căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale”.

Tot ce vine din familia îndoielii, chiar dacă par inofensive, îmi influențează negativ viața pe parcursul călătoriei. Îndoiala este un sentiment lăuntric ce își întinde efectul paralizant asupra minții, îi încetinește viteza de gândire și o duce într-o zonă gri, fără orizont, fără perspectivă, rătăcită în ceață. Îndoiala asemenea viermelui din măr, se cuibărește în inimă și ciupește din voință descurajând-o, îi imprimă un ritm ezitant. Îndoiala, precum frâna de serviciu ( frana de mana) al unei mașini ce nu-i permite plecarea de pe loc până nu este eliberată, tot așa, ține omul pe loc, verbal el accelerează, face zgomot, consumă combustibil și,.. nimic, rămâne parcat, trăind frustrare maximă și nervozitate.
Îndoiala deși nu se vede, fără formă, fără culoare, afectează profilul omului determinându-l să fie ezitant, lent, zgomotos cu gândire bâlbâită. Cei ce au trăit experiența îndoielii știu bine despre ce vorbesc. Chiar dacă pare o haină elegantă, este una de tablă ce-l înțepenește pe om și nu-i permite înaintarea. Multă vreme va rămâne inactiv degradându-se mai
degrabă pe sine.
La început de an, în fața altei călătorii în necunoscut, se cere organizarea bagajului, fără îndoială, adică, fără pietricele în ghete. Să ne scuturăm dar bine ghetele de orice firimitură a îngrijorării ca să avem o călătorie fericită.

2.Îngrijorare (ochelari de cal).
Obturează, distorsionează, amplifică imaginea. Dă lucrurilor din jur o imagine exagerată, confuză, înspăimântătoare. Îngrijorările afectează deopotrivă ochii, mintea, urechile, vorbirea, inima, relațiile. Imaginea de sine devine ciudată, îl face pe om să se vadă fie umflat ca un balon, purtat de vânt în toate direcțiile, fie gol asemenea unei scorburi găunoase ce se frânge la adierea vântului. Îngrijorarea îi epuizează resursele, îi consumă timpul, îi direcționează viața, îl aspiră cu totul făcându-l să devină robul lor. Omul îngrijorat ajunge să moară de grija grijilor nemaiavând timp să trăiască pentru el, și asta cu toate că știm ce zice Isus in Luca 12:26 …, “dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru pentru ce vă mai îngrijorați de
celelalte? “
Pe de altă parte, sugestia de a renunța la ochelarii îngrijorării o aflăm și de la apostolul Pavel care spune în Filipeni 4:6 “Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri”. Apostolul Petru la rândul lui a lăsat scris; 1 Petru 5:7 “aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi”. Nu orice ochelari sunt buni de luat în bagajul de călătorie, unii ne fac mai mult bine dacă îi aruncăm decât să îi păstrăm. Deci pentru o călătorie fericită să aruncăm îngrijorarea. Mai bine fără ea și tulburările de vedere ce ne transformă călătoria într-un coșmar.

3.Repetarea greșelilor (minte uitucă).

Oameni fiind greșim în multe feluri. Greșim față de noi înșine, față de cei din familie, față de cei din societate, față de cei din Biserică, față de Dumnezeu. Problema cea mai mare nu este greșeala în sine, pe cât de mare este faptul că nu învățăm nimic din ea, și repetăm la nesfârșit aceleași greșeli. Mintea îngustă, leneșă și odihnită nu învață nimic nici din propriile greșeli. Apelez la o afirmație a prorocului Isaia care zice in Isaia 55:7 “Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând”. Desigur suntem suficient de maturi să ne recunoaștem propriile greșeli și să ni le asumăm.
Eu sunt convins că nu toate evenimentele din cursul anului trecut au fost expresia voii lui Dumnezeu, și nici a îngăduinței Sale. Eu fac distincție între voia lui Dumnezeu și consecințele faptelor noastre. Cu siguranță Dumnezeu cunoaște totul în detaliu, nu-L surprinde nimic. Să ne reamintim faptul că tot ce facem are consecințe, astfel o parte din neplăcerile trăite ni le-am câștigat singuri. Ele vin ca împlinire a legii care ne spune “ce seamănă omul aceea va secera, și cu ce măsură măsoară cu aceea i se va măsura, cu ce judecată judec cu aceea voi fi judecat”.
Fiecare suntem responsabili pentru deciziile noastre, când decidem să facem ceva, vor urma consecințele faptului respectiv, a ceea ce am făcut, când decidem să nu facem ceva, vor veni consecințele faptului că nu am făcut. În viață nu este nimic fără consecințe și nimeni nu este vinovat în locul altuia. Multe din consecințele îndoielii și ale îngrijorării au condus în trecut și vor conduce în viitor la greșelile pe care le facem. Repetând mereu aceleași greșeli vom distruge orice șansă a unei călătorii fericite și ne vom face mult rău nouă înșine.
Solomon spune ceva interesant, Proverbe 13:19 “Împlinirea unei dorințe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât (greu) să se lase de rău”.

Umbra lui 2021 se proiectează mult în 2022 prin simplul fapt că din inerție purtăm aceleași lucruri inutile în bagajul călătoriei. Organizarea bagajului revine fiecăruia dintre noi. Să aruncăm mintea uitucă.

Cu cine ne însoțim în călătorie ?

versetul. 22 “Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc.” 23 Pentru aceasta am postit și am chemat pe Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.”
Cu oaste omenească, ori cu Dumnezeu? Ca unii care se lăudau uneori cu Dumnezeul lor, evreii au fost prinși în propria lor mărturie. Cum să apeleze acum la oameni, la protecția armatei? Era ceva în contradicție cu credința lor și asta ți descalifica complet. De aceea ei l-au ales pe Dumnezeu.

Iata cateva lucruri sau instrumente care ne vor ajuta daca le avem in bagajul nostru :

a.Credința în Dumnezeu.
Mai ferm, mai constant, mai deplin. Credința devine astfel o chestiune de viață. Biblia descrie imaginea de ansamblu a omenirii indicând cu exactitate direcția în care se îndreaptă. Este clar, problema constă în faptul că oamenii nu mai cred tot ce stă scris în Biblie. Credința puternică în Dumnezeu nu este îngenunchiată de circumstanțe, ea le influențează, le controlează, și le soluționează pentru omul cu adevărat credincios. Credința este cea care ne face să înțelegem cum Dumnezeu guvernează universul și că toate lucrurile de sub cer au o vreme a lor. Dumnezeu schimbă mersul istoriei într-o secundă. (cuptorul cu foc, groapa cu lei, Haman, Mardoheu, Ahașveroș, David și Goliad, Petru în temniță, închisoarea din Filipi, etc) De asemenea credința ne ajută să rămânem în relația potrivită cu Dumnezeu având astfel parte de beneficiile prezente și viitoare ale acestei relații. Concret îmi dă putere să rămân statornic în ciuda oricăror pericole ar fi.

Credința face diferență în toate privințele. Credința îmi păstrează acel echilibru sănătos de care am nevoie pentru călătoria fericită în necunoscutul anilor vieții mele. Pentru om a crede în Dumnezeu este decizia personală ce trebuie să se găsească în bagajul lui. Avem exemplul următor: 2 Cronici 15:14 “Au jurat credință Domnului cu glas tare, cu strigăte de
bucurie și cu sunet de trâmbițe și de buciume; 15 tot Iuda s-a bucurat dejurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bunăvoia lor și-L găsiseră. Și Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur”.
Avem aici un exemplu vrednic de urmat, o alternativă pentru anul 2022. A crede înseamnă că aleg pe Dumnezeu ca primă opțiune. Aleg să ascult de cuvântul Lui, aleg să fiu consecvent cu valorile Lui, aleg să depind de Dumnezeu și călăuzirea Lui.

Iată un sfat potrivit acestui moment la început de călătorie în necunoscut; Iacov 4:13 “Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga” 14 și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere. 15 Voi,
dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” A crede în Dumnezeu este deopotrivă cea mai bună dar și cea mai responsabilă decizie.

b.Motivațiile curate.

Un alt instrument ce trebuie ținut la îndemână în bagajul de călătorie. Fiecare acțiune pleacă de la o anumită motivație, fie ea personală, colectivă, emoțională, rațională, religioasă, …
Nervii, supărarea, oboseala, invidia, îngrijorarea, îndoiala, … sunt câteva motivații care își vor pune amprenta pe atmosfera călătoriei. De cele mai multe ori efectul acestora este negativ, tulburare, confuzie, rănire, conflicte, faliment, regrete, reproșuri, pagubă, situații ireparabile, nefericire…

Motivațiile incorecte vor produce totdeauna un puternic dezechilibru în călătoria omului. Biblia ne învață să avem motivații corecte. De exemplu citim următoarele cuvinte:
Coloseni 3:17 “Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”. Da, aici este clar identificată credința ca motivație a tot ce se face. La fel cum spune și mai departe, Coloseni 3:23 “Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”. Altruismul, iubirea, respectul, bunătatea, binele, credincioșia, responsabilitatea, fac parte din lista lungă a motivațiilor corecte.
Notabil este sfatul scris în epistola lui Iacov 3:13 “Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!” Motivațiile corecte sunt compatibile cu o călătorie fericită oricât de necunoscut ar fi viitorul.

c.Prioritățile corecte.
Fericirea vine ca fruct al priorităților corecte. Știm bine că nu putem face tot ce dorim, nu putem fi peste tot unde dorim, nu putem obține tot ce dorim, ci că trebuie să le organizăm după priorități funcție de importanță, nevoi, costuri, beneficii, scop. Echilibrul și armonia produc fericire atunci când omul împărtășește prioritatea recomandată de Domnul Isus.
Matei 6:33 “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Observațiile noastre critice la adresa modului de viață contemporan pot fi corecte fără a se schimba ceva în bine. Eforturile oamenilor sunt deseori fără rezultatul dorit chiar dacă sunt bine intenționate. Soluția constă în prioritățile urmărite. Creștinii conștientizează faptul că cea dintâi prioritate este așa cum îi învață Isus. O călătorie fericită este împreună cu o societate fericită.

În ce fel ne putem îndeplini această prioritate aflăm din citatele următoare: Ieremia 29:7 “Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” 1 Timotei 2:1 “Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, 2 pentru împărați și pentru toți
cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.”
Creștinul este un furnizor de fericire, pace, liniște, echilibru. Se vede cum rugăciunea devine obiectul prin care se realizează această prioritate. Finalitatea rugăciunii este acel standard alcătuit din pace, liniște, evlavie, cinste, fericire. Rugăciunea în ansamblul ei contribuie la dobândirea unei călătorii fericite în necunoscutul viitor. Călători fiind, pentru fericirea necesară să nu renunțăm la prioritatea veșniciei. Evrei 12:14 “Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.”

Suntem în pragul unui an nou, necunoscut, ne stă înainte o călătorie pe care ne-o dorim fericită, dacă este așa, vom accepta provocare din mărturia lui Ezra. 21 “Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri și pentru tot ce era al nostru. 22 … „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc.” 23 Pentru aceasta am postit și am chemat pe Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.” Au plecat fiind ocrotiți și călăuziți de Mâna lui Dumnezeu, au ajuns în pace în țară pentru slujba ce le revenea. Să le urmăm exemplu ca și călătoria noastră să ne fie fericită și să ajungem cu bine acasă.
Fiecare zi, fiecare an ne apropie tot mai mult de veșnicie. Știm bine ce avem de făcut, fericirea va fi în măsura în care vom împlini cele știute.

Îndoiala, îngrijorarea, repetarea greșelilor nu-și au locul în bagajul nostru. Să le aruncăm afară, în locul lor să punem în bagaj: credință, motivații curate, priorități corecte.

Oricât de necunoscut ar fi 2022, vom avea parte de o călătorie fericită pentru noi, copii noștri și tot ce este al nostru.
Și Domnul este cu noi. Amin.