Pocăința este un dar unic, special ce are în vedere atât schimbarea vieții prezente cât și viața viitoare determinând locul unde omul își va petrece veșnicia. Chiar dacă oamenii au păreri diferite referitoare la pocăință, ea este darul lui Dumnezeu oferit tuturor naționalităților. Biblia consemnează faptul acesta.

„Dumnezeu a dat, deci, şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa” (Faptele Apostolilor 11:18b).

În același timp, darul pocăinței vorbește despre faptul că Dumnezeu își descoperă astfel bunătatea sa față de toți oamenii, bineînțeles că vor beneficia acele persoane care îl vor servi cu toată încrederea fără nici un fel de rețineri.

”Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4).

Darul pocăinței are efect zilnic în viața omului motivându-l să dorească din toată inima accesul multora la acest dar special. Darul pocăinței funcționează asemenea unei uși ce deschizându-se permite intrarea într-o nouă dimensiune a vieții sub directa călăuzire a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. La stadiul acesta cel ce deține darul pocăinței are atitudini pline de bunăvoință chiar și față de persoane dintre cele mai dificile.

”să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;” (2 Timotei 2:25).

Am și eu cu adevărat acest dar, sau încă îl las să aștepte ? Cât de mult m-am lăsat influențat de el ?

La câți dintre semenii mei le doresc să aibă parte de el ?

Pentru câți sunt un exemplu în această privință ?